Viata in lanturi…

In ultimul timp aud mai des in jurul meu tot felul de teorii „zen” sau „cool”… lansate de tot felul de indivizi, mari psihologi, ganditori, extravazatori, etc. Care spun ca gandul bun face si drege si pozitiveaza. Ceva de genul ca exemplu „Dumitru Constantin Dulcan, neurolog faimos: „Vrei să te vindeci de o boală? Împacă-te cu vecinul! Gândul rău îl usucă în primul rând pe cel care-l trimite“.
Si ca trebuie in permanenta sa ne schimbam, pentru a deveni „cea mai buna varianta a noastra”… Cea mai buna cred luptand cu genetica, adica cu plamada noastra, care in fond ne defineste ca indivizi. Pentru asta suntem in definitiv, un amestec de gene mostenite de la parinti.
Ideea fundamentala este ca atunci, zic ei, cand te chinui si te „schimbi”, FERICIREA va apare. Si cat timp umbli dupa ea, nu va veni. Si ca atunci cand te schimbi, vei atrage FERICIREA fara sa o cauti.
Din punctul meu de vedere teorii de toata pula si gresite.
Cand te schimbi sau încerci cu disperare înseamnă ca nu te mai placi in pielea ta asa cum esti construit. Trebuie sa cauti ce te face fericit asa cum esti nu sa te schimbi pentru a atrage fericirea.
Deci FERICIREA ar fi un fel de bonus binemeritat ca urmare a unei schimbari a ta. De ce te schimbi? Bineinteles pentru a veni fericirea la tine ca o plata pentru lupta pe care ai dus-o cu ceea ce esti.
Cred ca e intr-o situatie similara pe undeva cu babele alea care il aleg pe Jesus si devin fane infocate atunci cand doar vantul le mai ridica rochia. Dupa ce toata viata au supt kilometri de pula iar curul le e extralarge cu control redus la necesitati. De ce se schimba? De ce devin icoane? Pentru ca nimeni nu le mai fute. Ca daca le-ar fute cineva, nu l-ar mai vrea atat de mult pe Jesus, ci ar prefera o pula buna… Acum e momentul sa se desfuta, pentru ca se gandesc ca trebuie sa le fie bine in viata de apoi…
Rahaturi.
Nu zic ca nu trebuie sa ne schimbam cate un pic cand este necesar. Dar schimbarea vine din IUBIRE… cand o imbratisezi. Nu te schimbi pentru a atrage iubirea sau fericirea. Cele doua nu vor fi niciodata bonusuri pentru ceea ce tu faci. Vin sau nu.
Adeptii teoriilor „zen” isi constriesc din acestea un fel de „adapost” mental, un fel de zid care ii ajuta sa se simta mai puternici, mai buni, mai „cool”… daca privesti real in viata lor nu stiu…
In cazul in care le spulberi teoriile construite cu atata efort, se simt goi, fara nimic, falsa perdea dispare. Precarul echilibru la care au ajuns e in pericol. Si apar lanturile vietii pe care ei incearca sa le dea cu cerneala invizibile. Imposibil. Doar luand toporul si taindu-le vei fi LIBER.
Ceea ce este clar, IUBIREA aduce puterea schimbarii. Benevola. Sunt LUPI care se culca de buna voie la picioarele dragostei…
Cum va spuneam, ma fut in ele teorii.
Nu sunt altceva decat lanturi cu care ne legam singuri. Le adaugam la cele cu care viata indiferent de vointa noastra ne leaga. Sau la cele pe care actiunile noastre le-au creat.
Pe scurt, desi viata e ca parul de pe fund, scurta si plina de rahat, cand incearca sa iti puna un lant, ia-o la pula, urat de tot. Agreseaz-o. Si ca o tarfa ce este, iti va face pe plac. Schimba-te, fa-i pe plac, si iti va adauga unul…
Deci, NICIODATA IN LANTURI… LUPII NU AU STAT NICIODATA IN ELE…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Please rate

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *